Un curcubeu de vorbe, rupe subtil tacerea…e dimineata , e pranz, ce poate fi? O noua zi! Adevarat…am auzit atatea basme, incat in realitate sa ma reculeg nu pot…e viata aspra, este dura, totul miroase a complot? Pasesc pe note muzicale, secundele din viata intrerupte de escale…vorbesc orele intre ele…ce repede trecem, “maine” o sa ne mai vedem? La fiecare tic-ait de ceas, acul le face cu mana, cat din viata le-a mai ramas…trist destin, frumoasa permanenta…o ora de n-ar fi , am simti a ei absenta…totusi ora ce-a trecut, deschide drum spre privilegii noi….ne plangem de trecut, viitorul aruncand-ul in noroi…oare chiar asta vrem? Ne admiram faptele in oglinda fumurie… e greu sa ne uitam pe fereastra aurie…trecem speriati pe strada, tot timpul cu gandul la ceas….noi trecem cu fiecare secunda, el tot pe mana a ramas… Fi sincer cu tine…chiar un minut nu ai liber de tacere? Te lupti, te zbati, sa spui secundelor “la revedere”? Fluturand un steag cu zeci de zambete false…ramai si tu mirat de toate privirile intoarse… Mereu ai fost invidios pe ceas, pe timpul scurt , pe cel ramas…de ce sa fi asa furios?el este sincer, harnic, mereu la post voios…tu chiar asa multe motive ai sa fi mereu manios?