marți, 10 august 2010

A cui esti tu??


Azi, ieri, alaltaieri si poate si in alte zile dar acum nu mi le mai amintesc, ma gandeam la o veche predica al carei titlu mi-a cucerit adancurile gandurilor si al memoriei. Ma gandeam la cat de scurta respectiv lunga poate fi viata.La cat de frumoasa poate fi respectiv urata pentru unii.Apoi m-am mai gandit si la alte aspecte, toate legate de intrebarea pe care fiecare ar trebui sa si-o puna in dreptul sau: “capodopera in mana Lui Dumnezeu sau jucarie in mana lui satana?”
Intotdeauna cand mergeam la bunici in bihor, nu exista zi fara sa trec pe langa unele persoane care sa ma intrebe : “- A cui esti tu?”
Aceasta intrebare trebuie sa ne-o punem si noi de multe ori, pentru ca daca noi nu ne-o punem , cu siguranta altii vad un semn mare de intrebare de-asupra capului nostru in legatura cu apartenenta noastra la “cele bune” sau “ cele rele”. (“Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele.”)
Avem tendinta sa ne jucam, dar uitam ca jocurile cele mai multe sunt castigate de cel rau.L-ai lasat macar o data pe Dumnezeu sa fie invingatorul si sa se bucure ca a castigat licitatia pentru cea mai buna capodopera a Sa?Sau ii dai drepturile depline de autor lui satan, si prin asta te faci asemeni lui iuda, tradator, si dai cu picioru in creatia unica si vrednica de cinste a Marelui Designer ceresc?Ai impresia ca tot ce vezi in jurul tau sunt doar niste intamplari?Iti spun eu ce e intamplare.Intamplare e fix ceea ce crezi ca te ridica dar de fapt umpic cate umpic te detroneaza, tot mai mult apropiindu-te de iad. Intamplare trista a fost pentru intregul cer cand Lucifer a ales sa se dezbrace de slava Lui Dumnezeu si sa se deghizeze intr-o marioneta urata care dirijeaza tot mai multe suflete.
Nu trebuie sa lasam o fericire atat de mare ca aceea de a ne face partasi la vesnicie, sa ne scape printre “degete”, doar pentru ca nu am fost apti sa luam deciziile bune la momentul potrivit si pentru ca necinstind-ul pe Dumnezeu , l-am cinstit pe cel rau prin “cele mai mici si neinsemnate lucruri”.
Credem, dar nu e de ajuns pentru ca “si dracii cred si se infioara”. Ce e de facut??Sa ne amintim de fiecare data ca nici un izvor nu poate da si apa dulce si apa amara, asa si faptele noastre, depindem de ele, credinta fara fapte e moarta. Putem avea fapte bune sau rele, sa fim in clocot sau reci…NU exista cale de mijloc…singura cale a fost Mijlocitorul Isus Cristos. Acum mai putem sa neglijam imensa dragoste, infinita frumusete si incomesurabila rabdare aratata fata de noi tocmai de El, Cel care a dat tot ce avea mai scump pentru ca noi sa fim rascumparati??

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu