Bufetul meu suedez de ganduri si idei al zilei de azi

Adeseori biserica se confunda cu sala de asteptare si cu camera de instanta\judecata. Mergem la biserica cu gandul avar de a primi totul din ce numai experientele altora ne pot da, pentru ca noi suntem niste morminte varuite la capitolul darnicie optam pentru primirea insutita, inmiita si infinita de daruri. Prea putini sunt cei care au trait macar o data adevarata valoare a versetului "e mai ferice sa dai decat sa primesti.", in schimb au trait aproape zilnic greutatea versetului "nu judeca, sa nu fi judecat"; probabil pentru unii e mai greu sa citeasca "NU" in unele ocazii si mai mult sa il utilizeze ca raspuns frecvent la orice forma de ajutor sau intrebare, chiar si disperata de nevoie. Camera de judecata pare sa fie atat de ospitaliera incat sunt tot mai multi care se declara oficial membri de onoare a acestei asociatii de "bunastare si comfort" a ruinarii imaginii si vietii celor ce sunt langa noi, dragi, iubiti si "mult vorbiti". Suntem gata sa lasam orice pentru a lua parte la fiecare "ospat" care detroneaza valoarea celor de langa noi si nu ne mai saturam de dulcele desert al minciunii si al vorbelor zadarnice care nu ridica doar coboara si transforma in povara. Poate ca radem cand vedem pe strada oameni prost imbracati si murdari...mai bine am incepe sa radem cu un ochi de mizeria din interiorul nostru si cu altu sa plangem pentru ca suntem urat mirositori cu toate depozitele de gunoaie pe care le-am purtat zeci de ani dupa noi cu toata mandria. E normal sa gandim ca ospatul nu se termina niciodata pentru unii, dar gandeste-te ca la fiecare ospat, fiecare manaca in mod personal (din mizerile altora) si prepara tot in mod personal (minciuni, critici, vorbe aspre\dure, judecati gresite) "felurile de mancare" ce stomacul, inima si creierul le refuza in zadar zi de zi. NU ne intereseaza de noi, ca incat incet ne stingem din putinul bine ce este "prezent la datorie" inca in noi, si atunci avem pretentia sa ne punem viata la dispozitia celorlalti...nu degeaba din totdeauna mi-a placut citatul care spune ca "atitudinea noastra fata de viata , influenteaza atitudinea vietii fata de noi." Dupa cum un val cheama alt val, tot asa si o atitudine buna atrage dupa sine o alta care este la fel de buna si folositoare. Acesta nu este un mesaj de consolare, revolta sau confirmare a carnavalului societatii in care traim ci doar o autoanaliza a ceea ce gandesc, traiesc, vad si inca mai am de schimbat in dreptul meu, pentru a fi un magnet bun si un punct de referinta pozitiv..."Restul?"...cum spunea un prieten: "E la magazin."... In functie de cat platesti si ce cumperi in viata, depinde si restul pe care il primesti. Cumpara bine, lucruri care nimeni nu ti le poate lua, si nu vei avea nevoie de rest, pentru ca lumea e si asa deja prea plina de resturi...

Un curcubeu de vorbe, rupe subtil tacerea…e dimineata , e pranz, ce poate fi? O noua zi! Adevarat…am auzit atatea basme, incat in realitate sa ma reculeg nu pot…e viata aspra, este dura, totul miroase a complot? Pasesc pe note muzicale, secundele din viata intrerupte de escale…vorbesc orele intre ele…ce repede trecem, “maine” o sa ne mai vedem? La fiecare tic-ait de ceas, acul le face cu mana, cat din viata le-a mai ramas…trist destin, frumoasa permanenta…o ora de n-ar fi , am simti a ei absenta…totusi ora ce-a trecut, deschide drum spre privilegii noi….ne plangem de trecut, viitorul aruncand-ul in noroi…oare chiar asta vrem? Ne admiram faptele in oglinda fumurie… e greu sa ne uitam pe fereastra aurie…trecem speriati pe strada, tot timpul cu gandul la ceas….noi trecem cu fiecare secunda, el tot pe mana a ramas… Fi sincer cu tine…chiar un minut nu ai liber de tacere? Te lupti, te zbati, sa spui secundelor “la revedere”? Fluturand un steag cu zeci de zambete false…ramai si tu mirat de toate privirile intoarse… Mereu ai fost invidios pe ceas, pe timpul scurt , pe cel ramas…de ce sa fi asa furios?el este sincer, harnic, mereu la post voios…tu chiar asa multe motive ai sa fi mereu manios?

De la A la Z..

Am pasii abatuti...mainile tremura din cauza lucrurilor care le-au ţinut si nu i-au adus nici un succes..ochii lacrimeaza in semn de nemultumire...cat ar fi dorit ei sa vada undeva urme de fericire...genunchii sunt tristi de la atata apatie, plictiseala ce-i umple de efort...zgomotul inimii se revolta de la prea mult comfort...fantasticul gand zboara si face inconjurul lumii in cel mai scurt timp...cauta el ceva, da gaseste, tot cea fost si inca este..cat vor mai suferi frunzele de vantul ce le misca, de arsita de soare, de praf si de ninsoare? Cat va mai trebui noi, rasa umana, sa meditam si sa vedem , ca nu exista viata fara rana? Sa vedem ca atunci cand speranta dispare, cand lucrurile mici nu ne mai impresioneaza, cand curcubeul, razele de soare, stelele si luna nu ne mai atrag, caram in spate o moarte palida si uitam sa mai dam viata zilelor si timp anilor?” Traiesc, dar nu mai traiesc eu ci Cristos traieste in mine”- cred ca atunci cand putem afirma acest verset, nimeni si nimic ne ne mai poate desparti de adevarata fericire care se afla dincolo de plapuma de nori, dincolo de cortina care tine ascunsa cea mai frumoasa scena pe care actorii defileaza intr-o opera de arta inca necunscuta de pamanteni: Paradisul vesnic.

Fa orice dar nu uita de Suflet

“Cum adica orice?” – poate va intrebati.
Orice nu inseamna chiar orice. In spatele acestui cuvant de regula apare o ingradire si niste semne de limitare. Fa orice, in sensul de a te bucura, a fi trist, a merge armonios pe strada, sau uneori fugind; fa tot ce ai nevoie sa faci dar nu uita scopul cu privire la ceea ce implinesti. De multe ori ne incarcam si aglomeram programul, uitand ca in interior se instaureaza o pestera de nedescris si lunga atat cat sa poata intra in cartea recordurilor. A avea suflet nu e de ajuns. A pastra sufletul curat, e totul. “Caci unde este comoara voastra, acolo e si inima voastra.”
Trecand intr-o zi pe strada, am inceput sa-mi alimentez mintea cu tot felul de ganduri si amintiri. In fiecare colt al imaginilor pe care le vedeam era scris cuvantul “lupta”.
Am luptat ani de-a randul sa fac tot timpul curat in launtrul meu pentru ca sa poata sta Isus cat mai bine in inima mea si sa ii ofer tot comfortul posibil. Dar intr-un colt, inainte de lupta, era un chenar care palpaia ca semn de atentionare. Ma tot intrebam oare ce e asa de gresit in acel sector. Acolo era un tablou cu un glob pamantesc si oameni de jur imprejur. Mi-am dat seama ca e vorba de oameni. Prea putin am mai investit in altii in ultima vreme. Pierdusem pasiunea pt oameni. Niciodata inima nu va fi complet fericita daca nu mai gazduieste si alte persoane. Biblia chiar ne invata ca trebuie sa fim primitori de oaspeti. Cu cat investesti mai mult in oameni cu atat satisfactia inimii e in continua crestere. Si pana la urma ce e mai important daca nu asta? Le putem avea pe toate, putem face orice, nimeni nu ne opreste, dar la ce folos toate “daca ti-ai pierde sufletul?”
E bine din cand in cand sa ne reamintim ca singurul lucru, care de fapt nici nu e lucru, care ne va ramane dupa ce “ne sfarsim alergarea”, e sufletul. In cer daca Dzeu te va intreba ce ai facut cu ceva sau cu altceva poate nu-ti vei mai aminti, sau poate vei vrea sa intri pe net sa cauti niste date pt ca probabil “cunostintele despre credinta” nu erau tocmai punctul tau forte. Sufletul, acolo poti stoca tot ce e folositor, pentru ca niciodata nu se strica, ci doar se transfera in vesnicie.
P.S: Vin sarbatorile??Ce veste minunata!! Sarbatorim nasterea fratelui nostru Isus, dar oare ce putem sa-I oferim de ziua Lui???NU putem sa ii copiem pe cei 3 magi, El adora sa fim originali. De aceea fiecare are viata Lui pe care sa i-o dea, e ceva unic, iar daca pe langa viata ta mai poti imbunatati si a altora, sclipirea din ochii Lui cand ii vei vedea in cer, va fi fericirea suprema care iti va incorona sederea in rai.

A cui esti tu??

Azi, ieri, alaltaieri si poate si in alte zile dar acum nu mi le mai amintesc, ma gandeam la o veche predica al carei titlu mi-a cucerit adancurile gandurilor si al memoriei. Ma gandeam la cat de scurta respectiv lunga poate fi viata.La cat de frumoasa poate fi respectiv urata pentru unii.Apoi m-am mai gandit si la alte aspecte, toate legate de intrebarea pe care fiecare ar trebui sa si-o puna in dreptul sau: “capodopera in mana Lui Dumnezeu sau jucarie in mana lui satana?”
Intotdeauna cand mergeam la bunici in bihor, nu exista zi fara sa trec pe langa unele persoane care sa ma intrebe : “- A cui esti tu?”
Aceasta intrebare trebuie sa ne-o punem si noi de multe ori, pentru ca daca noi nu ne-o punem , cu siguranta altii vad un semn mare de intrebare de-asupra capului nostru in legatura cu apartenenta noastra la “cele bune” sau “ cele rele”. (“Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele.”)
Avem tendinta sa ne jucam, dar uitam ca jocurile cele mai multe sunt castigate de cel rau.L-ai lasat macar o data pe Dumnezeu sa fie invingatorul si sa se bucure ca a castigat licitatia pentru cea mai buna capodopera a Sa?Sau ii dai drepturile depline de autor lui satan, si prin asta te faci asemeni lui iuda, tradator, si dai cu picioru in creatia unica si vrednica de cinste a Marelui Designer ceresc?Ai impresia ca tot ce vezi in jurul tau sunt doar niste intamplari?Iti spun eu ce e intamplare.Intamplare e fix ceea ce crezi ca te ridica dar de fapt umpic cate umpic te detroneaza, tot mai mult apropiindu-te de iad. Intamplare trista a fost pentru intregul cer cand Lucifer a ales sa se dezbrace de slava Lui Dumnezeu si sa se deghizeze intr-o marioneta urata care dirijeaza tot mai multe suflete.
Nu trebuie sa lasam o fericire atat de mare ca aceea de a ne face partasi la vesnicie, sa ne scape printre “degete”, doar pentru ca nu am fost apti sa luam deciziile bune la momentul potrivit si pentru ca necinstind-ul pe Dumnezeu , l-am cinstit pe cel rau prin “cele mai mici si neinsemnate lucruri”.
Credem, dar nu e de ajuns pentru ca “si dracii cred si se infioara”. Ce e de facut??Sa ne amintim de fiecare data ca nici un izvor nu poate da si apa dulce si apa amara, asa si faptele noastre, depindem de ele, credinta fara fapte e moarta. Putem avea fapte bune sau rele, sa fim in clocot sau reci…NU exista cale de mijloc…singura cale a fost Mijlocitorul Isus Cristos. Acum mai putem sa neglijam imensa dragoste, infinita frumusete si incomesurabila rabdare aratata fata de noi tocmai de El, Cel care a dat tot ce avea mai scump pentru ca noi sa fim rascumparati??

"Fi-ti sfinti, caci Eu sunt sfant."

Ma intrebam adesea oare ce inseamna cu adevarat sa fii sfant. Plangeam /radeam cand ascultam cum priveau unii sfintenia si cum se dedicau ei pe deplin, iar pe de alta parte cand auzeam ereziile, nu stiam de ce adesea mi se infundau urechile…ma ghidilau asa tare k imi venea sa rad , in timp ce pleoapa nastea lacrimi. A fi crestin cu siguranta nu inseamna a fi sfant. De ce atatea confuzii? Lipsa de cunostinta. Prea multe texte scoase din contexte. Lumea e prea afundata in materie, prea grabita, ia tot ce aude ca fiind un adevar, un lucru bun. “Cercetati scriptura”, spune Biblia, caci in ea vom gasi adevarul, deoarece El e Calea Adevarul si Viata. NU poti fi sfant atat timp cat nu iti cunosti modelul perfect de sfintenie. Asa cum nu poti sa descrii un avion daca in viata ta nu ai vazut unul. E simplu sa aruncam cuvinte, dar in necunostinta de cauza nu e indicat. Cred ca avem de-a face cu doua categorii de oameni : cu sfinti-cei care chiar urmeaza porunca(pt ca acesta este mai mult decat un verset,este o porunca , o necessitate vitala) si stau in comuniune cu Dumnezeu, si cealalta categorie de sfantoci-cei care cred k orice ar face ei sunt sfinti(ca si cum nu ar avea natura pcataoasa , parca s-ar fi nascut sfinti) si isi permit sa judece pe oricine, deoarece stau prost la capitolul introspectie(“ nu judeca sa nu fi judecat”. “nu te considera singur intelept”) . Acum, ce este un sfant?Probabil déjà ti-ai facut o parere. Nicidecum nu e sfant un om atarnat pe un perete,care are o fata plangacioasa, sau o coroana probabil prea putin meritata deaspra capului unui om consacrat unei lucrari de ajutorare, sau o femeie care a facut un bine la viata ei. NU!sfant e cel ce se sfinteste in fiecare zi spre lauda Lui Dumnezeu si nu spre a oamenilor. “Caci prin har ati fost mantuiti, nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni.” Odata ce am primit mantuirea Lui Dumnezeu ca cea mai mare bogatie, este de dreptul nostru, sa avem grija de trupul nostru care e Tempul Lui Dumnezeu si in care trebuie sa troneze sfintenia Lui desavarista si izvorul nesecat de dragoste. Haideti sa nu lasam un pacat o miciuna, sa ne cutremure viata de credinta, si sa ne pocaim in fiecare zi pentru a putea ajunge curati si fara prihana inaintea Sfinteniei Lui.

Bucuria: o stafida minuscula sau un pepene urias?

Citeam azi ceva frumos care a trezit in mine dorinte ce dormitau latent. Un citat spune ca cei mai frumosi cercei se fac din cirese. Un lucru atat de simplu si totusi atat de greu de admirat. Frumusetea lucrurilor nu doar ca sa gaseste in inima celor ce le acorda importanta si le admira, dar cresc odata ce noi crestem in simplitate si puritate si ne desprindem de lucruri complicate , nesatisfacatoare. Am redescoperit k am o pasiune pt lucrurile simple si totusi ,ma complic mult prea des, creend un sentiment de apasare si nemultumire. Azi am hotarat, ca vreau sa ma bucur de fiecare picatura de adevar cu care stau de vorba, de fiecare galeata de cuvinte pe care o consum impreuna cu oamenii importanti din viata mea, de diminetile cand pot merge desculta prin roua(desi niciodata nu am facut acest lucru ), de glasul randunelelor in bataia razelor de soare, de cafelele uneori prea indulcite alteori prea amare, de fiecare salut pe care il primesc uneori impartial alteori deloc, de rugina viselor prea mult plouate, de tot si toate!Daca ma pot bucura, aleg sa fac asta de buna voie si nesilita de nimeni. Stiu ca schimbarea incepe cu mine. Schimbare, numai zaboi, ai mult de lucru.Ia-ma de mana, sa pornim la drum